Ziua Mondială de prevenire a suicidului: „Împreună pentru a preveni suicidul”

Ziua mondială de prevenire a suicidului din 10 septembrie 2014 este centrată pe conştientizarea de cătrecomunitate şi populaţie a faptului că acest fenomen poate fi prevenit. În ultimii ani au fost înregistrate în mai multe ţări o creş­tere a sui­cidului cu până la 60%.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), anual peste 800.000 de persoane îşi pun capăt zilelor, ceea ce echivalează cu un deces la fiecare 40 de secunde. Suicidul este o problemă majoră în ţările europene, având o rată medie de 13.9 cazuri la 100 mii populaţie (OMS, 2013). Sunt afectate persoane de toate vârstele, culturile şi grupurile de populaţie. Impactul psihologic şi social al suicidului asupra familiei şi comunităţii este enorm, iar costurile economice asociate anual cu decesul sau leziunile autoprovocate ar fi, potrivit estimărilor, de ordinul miliardelor de euro. 

În Republica Moldova în anul 2013 au fost înregistrate 576 cazuri de suicid (în 2012 – 571 cazuri), iar la copiii cu vârsta de până la 17 ani 13 cazuri în 2013 şi 24 cazuri în 2012.

Suicidul este consecinţa unui complex de factori cu risc mai mare de apariţie în timpul perioadelor de criză socio-economică, familială sau individuală (de exemplu, pierderea unei persoane dragi, şomajul, divorţul, abandonurile). Peste 90% din toate cazurile de sinucidere sunt asociate tulburărilor mintale (în special depresia şi consecinţele cauzate de consumul de alcool şi substanţe narcotice).

Comportamentul suicidal poate apărea la orice vârstă. Frecvenţa acestuia creşte abrupt din copilărie până la finalul adolescenţei şi începutul vârstei adulte. Rata suicidului este ridicată la adulţii de vârstă mijlocie, însă valorile cele mai ridicate înregistrându-se la persoanele cu vârsta de peste 75 de ani. Vârstnicii sunt mai predispuşi la intenţii suicidale şi utilizează metode mai letale decât tinerii. Totodată, aceste persoane au şanse mai reduse de a supravieţui consecinţelor fizice ale unei tentative.

În medie rata suicidului pe sexe este de trei ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Tentativele tind să fie de două-trei ori mai frecvente la femei, deşi aceste diferenţe de gen s-au redus în ultimii ani.

Aproximativ jumătate din cei preduspuşi suicidului au fost cândva diagnosticaţi cu o afecţiune psihică, iar până la 90% din cei ce comit un suicid suferă de cel puţin o afecţiune psihică. Cel mai frecvent este vorba de depresii, schizo­frenie sau tulburări de personalitate. Alcoolul şi consumul de stupefiante constituie factori importanţi în comiterea suicidului.  Evenimentele stresante acţionează adesea ca factori declanşatori pentru persoanele cu dificultăţi de adaptare. Reacţii auto agresive pot apărea după conflicte familiale sau interpersonale, probleme judiciare, financiare sau la locul de muncă. Perioadele de criză economică şi şomaj determină o creştere importantă a ratei suicidului, prin vulnerabilitatea socială sporită. De asemenea, afecţiunile somatice grave, precum cancerul sau infecţia HIV cresc riscul de suicid. Stresul şi traumele copilăriei prezintă riscuri suicidale sporite în viaţa adultă. 

Reducerea riscului suicidal depinde de factorii psihologici protectori, precum: capacitatea de a face faţă evenimentelor stresante din viaţă, încrederea în sine, autocontrolul şi comporta­mentul adaptativ. Factorii sociali şi culturali sunt reprezentaţi de integrarea socială şi religioasă, relaţiile bune cu prietenii, colegii şi vecinii, accesul la sprijin de specialitate şi la îngrijire medicală dacă este necesar. Un regim de viaţă sănătos, cu alimentaţie corectă, echilibru al somnului, activitate fizică, abandonarea fumatului şi a consumului de droguri se asociază cu reducerea acestui risc. 

Primul raport OMS în prevenirea suicidului a fost realizat în 2014 și poate fi accesat aici:http://who.int/mental_health/suicide-prevention/world_report_2014/en/

În prevenţia suicidului prioritare sunt:

• Continuarea activităţilor de cercetare a compor­tamentului suicidal şi a tentativelor de suicid prin abordarea atât a factorilor de risc, cât şi a celor protectori.

• Dezvoltarea şi implementarea la nivelul comunităţilor a campaniilor de conştientizare şi prevenire a comportamentului suicidal, bazate pe dovezile existente privind factorii de risc şi pe cei de protecţie.

• Concentrarea eforturilor nu doar în sensul reducerii factorilor de risc, ci şi în cel al înbunătăţirii factorilor protectori, mai ales în copilărie şi adolescenţă.

• Instruirea specialiştilor pentru a înţelege mai bine dovezile privind factorii de risc şi factorii protectori asociaţi cu comporta­mentul suicidal.

• Sunt necesare administrarea mai largă a tratamen­telor dovedite eficiente în diverse afecţiuni, dar şi creşterea aderenţei pacienţilor la acestea; acordarea priorităţii cercetării privind eficacitatea tratamentelor ce vizează reducerea riscului de suicid şi de leziuni autoprovocate.

• Asigurarea disponibilităţii resurselor de sănătate mintală, reducând barierele de acces la îngrijirile de specialitate.

• Diseminarea dovezilor obţinute prin cercetare privind prevenţia suicidului: în mediul politic, la toate nivelurile decizionale – internaţional, naţional şi local.

•  Evitarea stigmatizării şi promovarea principiilor corecte privind sănătatea mintală – în mediul populaţiei în ansamblu, dar şi în rândul specialiştilor din sănătate.

• Asigurarea de fonduri pentru cercetarea şi prevenţia suicidului.

• Efortul de a convinge guvernele prentru a dezvolta strategii de prevenţie a suicidului şi de realizare a acţiunilor ce s-au dovedit a fi salvatoare de vieţi.